| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Cum a inceput persecutia Falun Gong
Falun Gong, o practica de cultivare de care beneficiaza 100 de
milioane de oameni in 80 de tari
Falun Gong - cunoscuta si ca Falun Dafa (Marea Cale a Rotii Legii) -
este o forma antica de practica de cultivare.
Inca de la origine, cultura chineza a imbratisat conceptul de "Armonie
intre Om si Cer". Calea de obtinere a acestei armonii, a sinelui
adevarat, este practica de cultivare. Literatura chineza este plina
de legende cu oameni care ating statutul de zeitati, devenind
Iluminati, sau obtinand Calea (Tao) prin cultivare, iar de-a lungul
istoriei Chinei au existat mii de scoli diferite de cultivare.
Practica de cultivare si-a pus amprenta pe aproape orice aspect al
culturii chineze. Invataturile lui Lao Zi si Confucius, de exemplu,
erau initial pentru ghidarea in cultivare a propriilor lor discipoli.
Un mare numar de figuri istorice care au contribuit la formarea
istoriei Chinei erau practicanti pe calea cultivarii. De fapt,
cultivarea caracterului moral era o cerinta pentru studentii din
orice domeniu de studiu, iar valorile etice derivate din
invataturile de cultivare jucau un rol esential in stabilirea si
mentinerea moralitatii sociale.
Practica de cultivare a fost de asemenea recunoscuta pentru efectele
sale asupra sanatatii fizice si a puterilor supranormale.
Beneficiile de sanatate datorate Tai Chi-ului si artelor martiale
sunt binecunoscute. Toti doctorii si vracii renumiti din intreaga
istorie chineza erau practicanti ai cultivarii. Unii dintre ei aveau
puteri de a vizualiza meridianele si punctele energetice din corpul
uman, altii puteau vedea in mod direct bolile din corp, altii vedeau
cum componentele ierburilor functioneaza in corpul uman, iar altii
puteau emite energie pentru vindecarea de boli. Acesti practicanti
de cultivare au fost in intregime responsabili cu stabilirea
teoriilor si practicilor medicinei chineze, cum sunt acupunctura si
tratamentul cu ierburi care sunt cunoscute si astazi.
Regimul comunist din China a pus capat brusc acestei traditii bogate
de cultivare. Ideologia partidului comunist ateist si puterea
totalitara au innabusit orice alte idei. Cultivarea a fost
etichetata drept "superstitie" si persecutata brutal. In primii doi
ani de conducere comunista, aproximativ doua milioane de oameni au
fost executati in numele "suprimarii sectelor superstitioase contra-revolutionare
si a societatilor secrete". In urmatoarele patru decenii nimeni nu a
mai indraznit sa mentioneze despre cultivare in public.
Represiunea politica nu poate insa reprima bolile, iar persecutia
politica repetata a cauzat traume fizice si psihologice severe
cetatenilor Chinei. In anii 1970, pentru a veni in ajutorul nevoii
de sanatate si pastrare a conditiei fizice, unele practici unice au
fost introduse publicului in mod tacut sub un nume nou - QiGong - si
au avut o popularitate imediata din cauza beneficiilor remarcabile
de sanatate. Termenul QiGong insa nu a existat de dinainte, iar
nimeni nu stia originea reala a QiGong-ului.
In 1992, dl. Li Hongzhi a inceput sa tina prelegeri despre Falun
Gong. Dl. Li a dezvaluit faptul ca QiGong este de fapt aspectul
fizic al practicii de cultivare si ca termenul de QiGong e un termen
inventat pentru evitarea persecutiei politice, iar pentru a
beneficia de cultivare omul trebuie sa dea atentie aspectului mental
- imbunatatindu-si moralitatea si calitarea mentala. Introducand
publicului Falun Gong, dl. Li a adus mii de ani de traditie a
practicilor de cultivare inapoi catre poporul chinez.
Reintelegand traditia, practicantii de Falun Gong au urmat
principiile de Adevar-Bunavointa-Toleranta si s-au dedicat
cultivarii sinelui interior si imbunatatirii calitatii morale si
mentale. Aceasta, combinata cu cinci seturi de exercitii fizice
usoare si-au dovedit eficacitatea in imbunatatirea sanatatii si i-au
ajutat pe practicanti sa atinga un scop al vietii, moralitate
inalta, sanatate mai buna si o pace interioara. Ca o dovada a
beneficiilor sale superioare, Falun Gong a devenit un fenomen
mondial cu peste 100 de milioane de practicanti in peste 60 de tari
inainte de 1999, in doar sapte ani de la prima prezentare in public.
Cresterea ostilitatilor dictatorilor impotriva Falun Gong
La inceput, diferite nivele ale guvernului chinez au recunoscut si
au laudat beneficiile practicii Falun Gong asupra oamenilor si a
societatii, iar suportul lor a facilitat raspandirea Falun Gong in
anii 1990. De fapt, o treime din cei 60 de milioane de membri ai
partidului comunist chinez si un mare numar de oficiali de rang inalt
din guvern practicau
Falun Gong.
Insa cativa ideologi de partid au privit drept un afront
popularitatea crescanda a Falun Gong. Acesti aparatori atei ai
partidului nu puteau accepta faptul ca dupa mai mult de 40 de ani de
indoctrinare marxista, atat de multi oameni, inclusiv membri ai
partidului comunist, vor privi in alta parte pentru
ghidare morala si spirituala. Ei aveau de asemenea largi interese in
a gasi o vina a Falun Gong ca o scuza de a porni un atac ideologic
impotriva acelor oficiali mai deschisi la minte care ofereau suport
pentru Falun Gong si sa ii elimine din partid. Refuzand sa
recunoasca impactul pozitiv al Falun Gong asupra oamenilor si
societatii, aceste figuri avide de putere au pornit atacuri dupa
atacuri de blasfemieri si discreditari a Falun Gong.
Printre ei era si Luo Gan, secretar general al Consiliului de Stat
si un adept apropiat al lui Jiang Zemin, secretarul general al
partidului la acel timp. De foarte devreme, Luo Gan a cerut
Ministerului Securitatii de Stat si Ministerului Securitatii Publice
sa infiltreze agenti drept practicanti Falun Gong. Investigatiile
clandestine nu au gasit nici o vina impotriva Falun Gong;
dimpotriva, multi dintre acesti agenti au inceput sa practice si ei
Falun Gong. Inchizitorii au recurs apoi la inscenari. In decembrie
1994, a fost fabricata o scrisoare comuna semnata de "peste o suta
de practicanti Falun Gong" in care il acuzau pe dl. Li Hongzhi ca si-a
falsificat data de nastere, ca aduna averi, ca nu plateste taxele
etc. si a fost folosita drept baza pentru ordinul de interzicere a
Falun Gong de catre Ministerul Securitatii Publice.
Interzicerea trebuia anuntata pe 3 februarie 1995. Din fericire, un
practicant Falun Gong care lucra la Ministerul Securitatii Publice a
aflt despre asta cu o saptamana inainte de anuntarea oficiala. El
impreuna cu alti practicanti Falun Gong au facut trei rapoarte
pentru clarificarea falselor acuzatii si au fost capabili sa evite
criza in ultimul moment.
In 1996, a inceput o campanie media concentrata impotriva Falun Gong
cu un articol publicat in 17 iunie 1996 in Guangming Daily, ziarul
de propaganda al Consiliului de Stat. Multe ziare controlate de stat
din intreaga tara au urmat cu articole de blasfemiere. Pe 24 iulie
1996, Departamentul de Propaganda al Partidului Comunist Chinez a
emis o nota interna prin care interzicea cartile scrise de dl. Li.
La inceputul lui 1997, Luo Gan a instruit Ministerul Securitatii
Publice sa conduca o investigatie nationala asupra "activitatilor
religioase ilegale ale Falun Gong". Insa, rapoarte preliminare din
multe locuri indicau faptul ca "nu au fost descoperite probleme pana
acum", iar Luo Gan a trebuit sa opreasca investigatia. Multi agenti
care au participat la investigatie au inceput sa practice Falun
Gong.
La sfarsitul lui mai 1998, postul TV din Beijing a facut o emisiune
cu He Zuoxiu, un vindecator auto-proclamat. Sotia lui He Zuoxiu este
sora cu sotia lui Luo Gan. In emisiune, He Zuoxiu a facut acuzatii
false impotriva Falun Gong. Dupa aceea, pe 21 iulie 1998, Luo Gan a
recurs din nou la tactica de "arunca cu acuzatii si gaseste dovezile
dupa aceea" si a instruit departamentele de politie din intreaga
tara sa "descopere si sa colecteze dovezi pentru faptul ca Falun
Gong raspandeste erezii si conduce activitati criminale". Multe
orase au interzis atunci practica Falun Gong si au arestat si
amendat practicanti Falun Gong pentru practicarea in grup sub
acuzatia de "participare la adunari ilegale".
Aceste incidente reprezinta numai o mica parte din discriminarea si
constrangerile indurate de practicantii Falun Gong. Mai tarziu,
guvernul chinez a afirmat ca este speriat de popularitatea brusca de
care se bucura Falun Gong. Multi observatori naivi au ajuns la
concluzia ca persecutia guvernului chinez asupra Falun Gong este o
reactie de teama. Adevarul este ca autoritatile au monitorizat
continuu situatia Falun Gong si au incercat mereu diverse tactici
pentru suprimarea si intimidarea practicantilor Falun Gong.
Incidentul Tianjin
Insa nedreptatea nu a putut sa impiedice sau sa provoace
practicantii Falun Gong. Urmand invataturile dlui Li "alti oameni
poate ca ne trateaza rau, dar noi nu ii tratam rau pe ceilalti si
nici nu tratam oamenii drept dusmani", practicantii Falun Gong au
indurat in tacere bruscarea si iar si iar au dat sanse acelor oameni
cu prejudecati de a intelege ce este cultivarea si ce fel de oameni
sunt de fapt practicantii. Multi practicanti, incluzand membri ai
partidului comunist si oficiali de guvern, au scris de asemenea
conducerii centrale pentru a marturisi din propria lor experienta ca
Falun Gong este benefica pentru societate si in nici un caz o
amenintare. Acele apeluri au putut fi usor etichetate drept "luare
de pozitii impotriva partidului", "deranjarea treburilor normale din
partid" sau chiar "contra-revolutionare". Orice afirmatie era
suficienta pentru oricine sa piarda totul, inclusiv libertatea, dar
practicantii au pasit in fata in mod spontan si in numar mare sa
vorbeasca despre adevar si sa apere Falun Gong.
Numarul mare de scrisori de apel au determinat un grup de oficiali
seniori de guvern, condusi de dl. Qiao Shi, fost presedinte al
Congresului Poporului, sa organizeze investigatii in a doua jumatate
a lui 1998 pentru a examina impactul pe care il are Falun Gong
asupra sanatatii populatiei si asupra societatii pentru a rezolva
controversele legate de Falun Gong.
Printre aceste investigatii erau o serie de statistici despre
sanatate sponsorizate de Consiliul de Stat si Ministerul Sporturilor
si conduse de institutii medicale de stat din cateva orase mari din
China (http://www.fsccentre.org/Summary of Health Surveys.htm).
Cu o participare de peste 34 000 de practicanti, acestea sunt
statisticile cele mai sistematice si mai complete facute asupra
Falun Gong pana astazi. Rezultatele arata ca dintre cei intervievati,
98.7% au avut imbunatatiri in sanatatea fizica, iar 97.7% au
raportat imbunatatiri in starea mentala datorita practicii Falun
Gong.
Bazat pe aceste investigatii, grupul a inaintat un raport formal
Biroului Politic al partidului comunist, concluzionand ca "Falun
Gong are numeroase beneficii pentru tara si populatie si nici un
dezavantaj". Insa aceasta concluzie nu i-a picat prea bine lui Jiang
Zemin, secretarul general al partidului, care a scris cu dispret
despre raport: "[Raportul] este prea complicat; nu pot sa il inteleg".
Cu o intentie ascunsa evidenta, Jiang l-a desemnat pe Luo Gan sa se
ocupe de acest raport si chestiunile asociate.
Luo Gan a inteles aluzia si a cautat oportunitati in alta parte. Pe
11 aprilie 1999, He Zuoxiu a mai publicat un articol in care
calomnia Falun Gong intr-o revista din orasul Tianjin. Deoarece
articolul era plin de minciuni fabricate, multi practicanti Falun
Gong au vizitat biroul editorial al revistei pentru a vorbi cu
editorii despre experienta lor personala cu practica Falun Gong si
sa ceara revistei sa retraga articolul eronat. Pe 22 si 23 aprilie
1999, in plina zi, fortele de politie inarmate au asaltat violent
practicanti Falun Gong in fata biroului revistei si au detinut
arbitrar 45 dintre ei. In mod misterios, politia a indemnat pe
practicantii Falun Gong de la fata locului sa se duca la guvernul
central din Beijing pentru a-si adresa revendicarile lor.
Apelul pasnic din 25 aprilie al practicantilor Falun Gong
Doua zile mai tarziu, pe 25 aprilie 1999, peste 10 000 de
practicanti Falun Gong s-au adunat in liniste in Beijing afara langa
Biroul de Apel al Consiliului de Stat, din vecinatatea cladirilor
conducerii chineze, pentru a cere eliberarea practicantilor detinuti
in Tianjin si anularea interzicerii cartilor Falun Gong.
Adunarea a fost pasnica, ordonata si o demonstrare a bunatatii
practicantilor. Ei au format trei randuri intre strada si trotuar
pentru a nu bloca traficul; i-au sfatuit pe trecatorii curiosi sa
mearga mai departe pentru a nu crea o scena; au adunat gunoiul care
era ramas in urma masinilor si a pietonilor si chiar si mucurile de
tigari aruncate de politistii care ii supravegheau. Insa politia a
profitat de pe urma amabilitatii practicantilor. Curand dupa ce
adunarea a inceput sa se formeze, ei au spus practicantilor sa ii
urmeze in directia conducerii centrale. Politia a divizat apoi
practicantii in doua coloane si i-au condus pe rute separate,
intersectandu-se la poarta Zhongnanhai, complexul de cladiri al
conducerii chineze. Rutele separate au rezultat intr-o incercuire a
Zhongnanhai, care a fost folosita mai tarziu pentru a incrimina
Falun Gong.
Conform unui participant, dr. Shi Caidong, primul ministru Zhu
Rongji a iesit pe poarta spre practicanti in jur de ora 7:30
dimineata, si a intrebat despre ce este acea adunare. Primul
ministru Zhu a invitat apoi trei practicanti sa intre inauntru
pentru a purta un dialog. Din acest dialog practicantii au aflat ca
premierul Zhu a emis un ordin catre Consiliul de Stat cateva zile
mai inainte de a nu hartui practicantii Falun Gong, dar nimeni nu a
stiut de acest ordin. In acea dupa amiaza, premierul Zhu s-a
intalnit cu cinci reprezentanti ai practicantilor Falun Gong si a
ordonat eliberarea celor detinuti la Tianjin. Dupa ce au aflat
vestile, practicantii au terminat adunarea in liniste. Din cauza
acestei adunari, Falun Gong a inceput sa fie in atentia
internationala.
Cruciada personala a lui Jiang impotriva Falun Gong
Rezolvarea pasnica a petitiei din 25 aprilie a fost privita pozitiv
de catre observatorii si media internationala. Multi au privit-o
drept un precedent pentru rezolvarea conflictelor sociale prin
compromis, o piatra de hotar pentru progresul Chinei cu privire la
societatea civila.
Insa Jiang Zemin, pe atunci Secretarul General al Partidului
Comunist Chinez, a condamnat profund modul in care premierul Zhu a
rezolvat situatia. Cu mai putin de trei saptamani inainte, cand
premierul Zhu s-a intors dintr-o vizita de stat de succes din SUA si
Canada, fiind creditat cu efortul pozitiv in directia inscrierii
Chinei in WTO, Jiang nu si-a ascuns dusmania lipsind in mod ciudat
de la ceremonia de primire a lui Zhu.
Aparent cautand sa isi creasca autoritatea personala, Jiang a dorit
un alt mod - modul sau personal. Conform cu surse credibile, cand
Luo Gan a raportat despre cursul petitiei Falun Gong din 25 aprilie,
Jiang a agitat cu pumnul tipand "Distrugeti-i! Distrugeti-i!
Distrugeti-i complet!". La prima intalnire a Comitetului Permanent a
Biroului Politic pentru a discuta petitia din 25 aprilie, premierul
Zhu a pledat "Lasati-i sa practice...". Inainte ca Zhu sa termine,
Jiang l-a aratat cu degetul "Prostie! Prostie! Prostie! Va duce la
distrugerea partidului nostru si a natiunii!".
Premierul Zhu a tacut. Stia foarte bine ce inseamna sa infrunti un
lider absolut al puterii comuniste chineze. In 1966, Liu Shaoqi, pe
atunci posibilul mostenitor al presedintelui Mao, a cazut de la
putere. A murit trei ani mai tarziu in catuse si legat gol de o
placa de lemn, dupa ce a suferit torturi extensive si tratamente
inumane. In 1971, Lin Biao, al doilea posibil mostenitor al lui Mao,
a fugit pentru viata sa dar a murit in mod misterios in Mongolia. In
1976, Deng Xiaoping, mana dreapta a lui Mao, a fost alungat de la
putere si "eliminat din partid pe vecie". Deng a fost suficient de
norocos sa supravietuiasca si sa redobandeasca puterea mai tarziu;
insa, el a facut ceea ce si Mao i-a facut lui, concediindu-i pe
propriii lui succesori alesi Hu Yaobang si Zhao Ziyang in 1987 si
1989. Toate acestea erau foarte cunoscute celor de la intalnire si
nimeni nu i s-a opus lui Jiang.
Cu toate ca cei mai multi oficiali din guvern nu i se opuneau in mod
deschis lui Jiang, politica sa dura nici nu era prea populara, din
cauza ca multi oficiali de guvern practicau Falun Gong sau
simpatizau Falun Gong. Unii oficiali guvernamentali i-au scris lui
Jiang si altor lideri de varf sugerand cai de abordare mai
conciliante. Pentru a mari presiunea, Jiang a tinut un discurs pe 7
iunie 1999 catre intreaga adunare a Biroului Politic al Comitetului
Central.
Discursul din 7 iunie a lui Jiang a fost curand distribuit catre
toate ramurile de partid ca un document al Comitetului Central.
Multe aspecte erau semnificative. Discursul a acuzat practicantii
Falun Gong ca "lupta cu partidul si cu guvernul pentru a castiga
favoarea oamenilor", a stabilit "pozitia partidului fata de Falun
Gong" si a mandatat "tratament sever" celor care nu se conformeaza
cu pozitia partidului. Dupa discursul lui Jiang, Comitetul Central a
luat decizia de a persecuta Falun Gong.
Mai mult, Jiang a simtit deja ca guvernul existent si structura
partidului nu i-ar oferi suport deplin in cruciada sa personala
impotriva Falun Gong. In discursul sau, Jiang i-a numit pe Li
Lanqing, Ding Guangen si Luo Gan sa formeze un corp special care sa
se ocupe de problema Falun Gong. Aceasta este originea ticalosului "Birou
610". Trei zile mai tarziu, pe 10 iunie 1999, conform cu
instructiunile date de Jiang, a fost format "Grupul de Conducere al
Comitetului Central cu privire la problema Falun Gong", avand drept
conducator pe Li Lanqing. Servind acest Grup Central de Comanda era
"Biroul Central 610", entitatea operationala reala, condusa de Luo
Gan. Grupul de Conducere si "Biroul 610" au fost formate ca organe
independente in interiorul partidului si al guvernului, cu putere
absoluta asupra partidului si a guvernului. Are autoritatea de a
emite ordine directe armatei, fortelor de securitate, politiei,
sistemului juridic si a ministerului de propaganda si are puterea de
a controla toate resursele si sistemele guvernului. Sub Grupul
Central de Comanda si "Biroul Central 610" sunt grupuri de conducere
si "birouri 610" la toate nivelele partidului si guvernului, de la
nivel federal la cel municipal, cu puterea corespunzatoare de a
directiona resursele si sistemele de la nivelul lor. Spus simplu,
sistemul "birourilor 610" este reteaua personala a lui Jiang pentru
controlarea intregului guvern.
Avand totul sub controlul sau, cruciada lui Jiang impotriva Falun
Gong a pornit in plina forta.
Petitia nationala a practicantilor Falun Gong din 20 iulie 1999
In dimineata lui 20 iulie, media controlata de stat a inceput sa
bombardeze natiunea cu propaganda de ura impotriva Falun Gong,
saturand undele radio si presa scrisa cu fabricatii si insulte.
Masinaria de propaganda difuza de asemenea "confesiuni" si
"denuntari" inlacrimate de la "practicanti transformati" pentru a
intimida practicantii Falun Gong, familiile lor si pe cei care ii
simpatizau. In noaptea de dinainte, intr-o serie de arestari fulger
din intreaga tara, autoritatile au detinut pe toti practicantii
Falun Gong care erau crezuti a fi persoane cheie in "organizatia"
Falun Gong. Din experienta anterioara, autoritatile erau
increzatoare ca fara acesti "lideri cheie", "organizatia" Falun Gong
va cadea in haos, iar cei 100 de milioane de practicanti se vor
imprastia pur si simplu din cauza presiunii intense.
In zilele urmatoare insa, in fiecare oras mare din China,
practicantii Falun Gong au venit in mod spontan cu zecile de mii sa
faca petitie la guvernele oraselor si provinciilor. Un mare numar de
practicanti Falun Gong au calatorit de asemenea in mod spontan la
Beijing sa faca apel catre guvernul central. Martorii estimeaza ca
milioane au mers la Beijing in primele doua zile. Ei au venit cu
inimile curate si increzatori in guvern, avand un singur motiv: sa
depuna marturie despre faptul ca Falun Gong este buna din propria
lor experienta personala si sa indemne guvernul sa isi corecteze
greseala de a lansa o persecutie bazata pe incriminari nefondate.
Autoritatile nu au fost insa interesate sa auda ce au de zis
practicantii Falun Gong. Petitiile pasnice au fost primite cu
violenta de catre politie, care nu se fereau sa loveasca cu batele
femei de 80 de ani, sa loveasca femei gravide, sa palmuiasca copii
scolari si sa rupa hainele de pe fetele tinere in plina zi. In
contrast cu violenta politiei, practicantii Falun Gong au ramas
complet pasnici; nici un practicant Falun Gong din intreaga natiune
nu a raspuns cu violenta.
Nu se stie cati practicanti Falun Gong au participat la petitia din
20 iulie 1999. Ce se stie este ca numarul este atat de mare ca nu
erau suficiente centre de detentie pentru a-i tine. De aceea,
politia i-a adunat fortat pe practicanti in arene sportive si
depozite mari, unde le cereau practicantilor sa isi spuna numele si
locul de munca. Practicantii amabili si nesuspiciosi au zis ca nu au
nimic de ascuns si s-au conformat, nestiind ca informatiile vor fi
folosite pentru avansarea persecutiei. Politia a ordonat apoi
locurilor de munca sa vina sa ii ia pe practicanti.
La caderea intunericului, 20 iulie 1999 a intrat in istorie drept
inceputul unei persecutii fara precedent. In mijlocul acestei
explozii neasteptate de teroare, practicantii au iesit in fata plini
de curaj; in mijlocul furtunilor de violenta, practicantii au
exemplificat pacea. Pe masura ce intrecerea dintre curaj si teroare
continua sa se desfasoare pentru inca niste ani, 20 iulie 1999 va fi
tinuta minte drept inceperea calatoriei de pace a practicantilor
Falun Gong.
Solemnitate si eroism in Piata Tiananmen
De-a lungul persecutiei, Piata Tiananmen din Beijing a fost un punct
central. Sute de mii, daca nu milioane de practicanti Falun Gong au
venit in marea piata din toate partile Chinei si din intreaga lume
pentru a face petitii, a afisa bannere ce scriu despre nevinovatia
Falun Gong, a demonstra exercitiile Falun Gong si sa proclame simplu
"Falun Gong e o practica minunata!". Pentru aceasta exprimare simpla
si pasnica a opiniei, ei au avut imens de mult de suferit. Aproape
toti au fost batuti de politie sau vagabonzi angajati, care nu au
avut nici o inhibitie fata de miile de turisti din Piata; unii au
fost batuti pana si-au pierdut cunostinta, iar altii au murit chiar
acolo pe loc; copiii si batranii au fost asaltati cu toata forta;
femeile insarcinate au fost lovite in abdomen. Atacurile erau de
obicei atat de violente si cu atata forta ca victimele erau reduse
la tacere in mai putin de un minut. Cu toate acestea, doar pentru a
trai acel scurt moment, practicantii au continuat sa vina, in ciuda
consecintelor. Asta a parut de neinteles pentru jurnalistii straini:
"Merita oare ? Despre ce este vorba?"
Pentru chinezi, Piata Tiananmen, Piata "Portii Pacii Ceresti", este
sacra. Istoria moderna a Chinei se considera a incepe atunci cand a
avut loc o demonstratie patriotica studenteasca in Piata Tiananmen
in 1919. Cateva alte demonstratii cu impact istoric, incluzand cele
pro-democratice din 1976 si 1989, au avut loc de asemenea in Piata.
Piata Tiananmen este de aceea considerata drept un loc sacru pentru
patriotism, sacrificiu si ca ultim loc de apel la constiinta
publica.
Aparitia brusca a terorii a aruncat vietile practicantilor Falun
Gong in haos, dar nu a putut sa le inlature convingerile interioare
si dedicatia de a fi oameni buni. Dupa socul initial si increderea
ca guvernul va opri persecutia daca le vor clarifica oficialilor
neintelegerile despre Falun Gong, practicantii din intreaga China au
inceput sa mearga la Biroul de Apel al Consiliului de Stat pentru a
inmana petitiile lor, explicand faptul ca Falun Gong este benefic si
ca are numai efecte pozitive asupra societatii. Practicantii buni la
inima au descoperit in curand ca Biroul de Apel al Consiliului de
Stat s-a transformat intr-un centru de detentie; semnul de "Birou de
Apel al Consiliului de Stat" a fost dat jos, iar cei care intrebau
de acesta erau amagiti catre dubele politiei aflate in asteptare si
apoi escortati la centrele de detentie, fara sansa de a-si depune
petitiile lor.
Pe masura ce au venit din ce in ce mai multi practicanti,
autoritatile au emis o interdictie de a veni la Biroul de Apel al
Consiliului de Stat pentru a face petitie pentru Falun Gong si au
ordonat guvernelor locale sa aplice aceasta interdictie. Acesta a
fost un alt ordin neconstitutional si un pas socant inapoi catre
Revolutia Culturala. Biroul de Apel al Consiliului de Stat a fost
format dupa Revolutia Culturala pentru a ajuta la rezolvarea acelor
"cazuri fabricate, rusinoase si nedrepte", pentru ca cei
nedreptatiti sa isi adreseze plangerile. Efectiv au fost cateva
milioane de cazuri la acel timp, iar organizatiile de la diferite
nivele au incercat sa acopere si sa evite responsabilitatea. Ca
raspuns la plangerea intregii societati, a fost format Biroul de
Apel al Consiliului de Stat pentru a primi plangerile direct de la
victime, scurtcircuitand nivele peste nivele de obstacole. Referit
drept "urechile Cerului" de catre cetatenii chinezi, aceste mecanism
a jucat un rol cheie in ameliorarea nemultumirilor sociale rezultate
din Revolutia Culturala, iar dreptul de a adresa plangeri Biroului
de Apel al Consiliului de Stat a fost consemnat in constitutia
Chinei. Incalcarea cu nerusinare a acestui drept constitutional si
bataile inspaimantatoare ale practicantilor prinsi calatorind catre
Beijing de catre diferite nivele de autoritati, au semnalat fara
posibilitate de greseala catre practicanti ca guvernul nu era deloc
interesat sa asculte ce au de spus. Practicantii au ramas doar cu
sansa de a apela la constiinta publica - si unde mai potrivit in
alta parte decat in Piata Tiananmen?
Prima demonstratie cunoscuta a practicantilor Falun Gong a fost in
29 septembrie 1999. Noaptea de dinainte, un grup de practicanti din
diferite parti ale Chinei s-au adunat la Universitatea Tsinghua, au
facut poze linistiti, au scris ce au de gand sa faca, au trimis prin
email intentiile lor celor care ii stiau in strainatate, iar in
dimineata urmatoare au mers acolo !
In Piata, au ales sa prezinte setul al doilea de exercitii Falun
Gong. Aceasta a fost probabil cea mai lunga demonstratie pe care au
putut-o face practicantii; conform cu un participant, timpul a parut
sa inghete in acel moment. Complet nepregatiti, politia a stat putin
pana sa reactioneze; si fara sa fie pregatiti cum sa reactioneze,
politia si-a aratat adevarata fata, lovind, batand, luptand si pana
la urma bruscand pe toti practicantii pasnici. Noi nu avem o lista
completa a numelor acelor practicanti si nu le stim locul de
provenienta; insa eroismul lor si acel moment solemn au ramas in
istorie pentru totdeauna.
Demonstratiile publice din Piata Tiananmen au fost dezastruoase
pentru Jiang Zemin. Din august pana in octombrie 1999, Jiang a
calatorit deseori in afara tarii. Printre celelalte lucruri din
agenda sa, el a incercat sa intoarca opinia mondiala la versiunea sa
de "rezolvare a problemei Falun Gong" si sa momeasca alte guverne sa
coopereze cu persecutia lui imbiindu-le cu renuntarea la interese de
afaceri si la pretentii teritoriale. Simtindu-se increzator si
contrar cu respingerea lui ulterioara a criticii internationale
drept "interferenta cu politica interna", el personal a inmanat
brosuri care calomniau Falun Gong liderilor altor guverne si a
oferit interviuri pe tema Falun Gong mediei internationale, atragand
in acest fel atentia internationala asupra problemei Falun Gong si a
capacitatii sale de rezolvare a crizelor.
Demonstratiile continue ale practicantilor Falun Gong nu numai ca au
dezumflat pretentiile lui Jiang de a fi rezolvat 98% din "problema
Falun Gong", dar au si demascat povestile sale frumoase cu "educatia
si afectiunea" puse in rezolvarea "problemei". Oamenii, incluzand
reporterii internationali, au inceput sa se mire: daca politia poate
fi atat de violenta in plina zi, ce nu ar face ei in spatele usilor
inchise ale inchisorilor, centrelor de detentie si lagarelor de
munca?
Sacrificiile practicantilor insa, au fost imense. Nu numai cei din
Piata au fost brutalizati, ci si cei suspectati sa aiba "inclinatia"
de a calatori spre Beijing au fost adunati de autoritatile locale si
constransi sa semneze asa numitul "dublu legamant": legamant sa
renunte la Falun Gong si legamant sa nu faca apel pentru Falun Gong.
Aceia care au refuzat sa se conformeze au fost torturati, unii chiar
pana la moarte.
Cu toate acestea, practicantii Falun Gong au continuat sa organizeze
petitii dupa petitii in Piata Tiananmen. In octombrie, un Jiang
infuriat a ordonat legislaturii nationale chineze sa adopte o lege
pentru a legitima o persecutie chiar mai drastica. Washington Post a
notat intr-un articol din 2 noiembrie 1999 ca "Atunci cand [liderii
comunisti chinezi] vad ca nu au legile necesare pentru a persecuta
cu putere o societate pasnica de meditatie, partidul pur si simplu
da ordine pentru noi legi. Acum acestea vor fi aplicate - desigur in
mod retroactiv... Dupa aceste standarde, Stalin era doar un
observator meticulos al drepturilor civile".
In acelasi timp, Jiang a ordonat tuturor nivelelor guvernamentale sa
opreasca practicantii sa mai mearga in Piata Tiananmen, iar acei
oficiali care esuau in a face asta trebuiau demisi. Resurse
pretioase au fost redirectate pentru a stabili puncte de control la
aeroporturi, statii de tren si autobuz, autostrazi si chiar la hotel
pentru a intercepta practicantii Falun Gong. Pentru a trece de
punctele de control, oamenilor li se cerea sa blesteme Falun Gong,
sau sa scuipe pe cartile Falun Gong, iar cine refuza era detinut.
Pentru a slabi si mai mult capacitatea practicantilor de a calatori
la Beijing, Jiang a dat un ordin "distrugeti-le reputatia,
falimentati-i financiar si exterminati-i fizic." Cruzimea acestui
ordin a fost amplificata de lacomia oficialilor locali, care au luat
aceasta oportunitate de a jefui casele practicantilor, proprietatile
lor personale si afacerile si sa stoarca sume mari de rascumparare
de la familiile celor detinuti. Opresiunea tiranilor locali uneori
avea efectul de a-i impinge pe practicanti sa mearga la Beijing
pentru ca nu mai erau in siguranta acasa si nu mai aveau nimic
altceva decat plangerile pe care vroiau sa le faca.
Fara nici un ban, ajutor, harta sau busola, multi practicanti au
inceput sa mearga pe jos sau pe bicicleta catre Beijing. Trecand
peste munti, prin salbaticie, dormind sub copaci, cersind pentru
mancare si evitand punctele de control, ei au mers la Beijing pas cu
pas si unul cate unul. Pe drum, ei erau interceptati de politisti
barbari, de localnici dezinformati si de echipe de patrulare
recrutate pentru a-i vana. Dar au si fost ajutati de oameni buni la
inima, de aceia care au fost dispusi sa le asculte si partea lor de
poveste si de cei care se uitau in ochii lor si nu gaseau nici un
fel de ura ci doar pace. Dupa putinele lor secunde in Piata
Tiananmen, ei refuzau sa isi dea numele si adresele politiei care ii
interoga, altfel ar fi fost escortati inapoi si ar fi durat inca
alte luni pentru a merge inapoi la Beijing.
Este important de notat ca aceste apeluri s-au intamplat toate in
mod spontan. Din experientele sale despotice anterioare, guvernul
chinez a gandit ca va paraliza "organizatia" Falun Gong arestand pe
toti acei "lideri" importanti. Ceea ce nu ar putea intelege guvernul
niciodata este ca Falun Gong cu adevarat nu are nici o organizatie.
Practicantii poate ca se cunosc intre ei, dar deciziile lor sunt
complet din inima lor, din initiativa lor si din propria lor
determinare de a vorbi pentru adevar.
Tortura si omor
Pentru mai mult de 50 de ani, regimul comunist chinez si-a urmat
calea sa de distrugere a vointei oamenilor si de strivire a
grupurilor neconforme prin teroare si inselaciune; nu a esuat in
nici o alta persecutie anterioara. Apelurile continue ale
practicantilor Falun Gong in Piata Tiananmen si insistenta asupra
dreptului de a practica a milioane si milioane din intreaga tara a
demonstrat clar ca practicantii Falun Gong nu vor ceda persecutiei.
Jenat si infuriat, Jiang a dat instructiuni prin sistemul "Biroului
610" ca "nici o masura nu este prea excesiva impotriva Falun Gong",
ordonand folosirea torturilor extreme. Pe masura ce persecutia se
intalnea in continuare cu rezistenta pasnica a practicantilor,
cruciada personala a lui Jiang a devenit o vendeta personala.
Din 20 iulie 1999, prin informatiile care au scapat de controlul
strans al guvernului chinez, cunoastem ca milioane de oameni au
suferit incarcerari arbitrare, aproape toate in conditii inumane;
sute de mii, incluzand femei gravide, batrani si copii mici, au fost
trimisi in lagare de munca; mii au fost detinuti si torturati sever
cu substante daunatoare sistemului nervos in spitalele de nebuni.
Mii au murit in custodie, iar de nenumarati altii nu se mai stie
nimic. Gradul si severitatea atrocitatilor sunt dificil de inchipuit.
Cele mai rele atrocitati sunt de obicei cele de genocid. Omorurile
de genocid sunt facute pentru a elimina fizic o natiune, o etnie, o
rasa sau un grup religios si rezulta de obicei intr-un numar mare de
morti.
Persecutia Falun Gong dusa de Jiang Zemin si sistemul sau "Biroul
610" au folosit un alt tip, poate chiar cel mai rau tip de omor;
distrugerea mintilor oamenilor. Scopul sau nu este de a omori un
mare numar de oameni, cu toate ca numarul de morti nu ii intereseaza
pe criminali. Scopul este de a forta victimele sa aleaga intre
moartea fizica si cedarea mentala - renuntarea la vointa proprie, la
valorile proprii fundamentale si la constiinta proprie.
Torturarea pana in pragul mortii, in acest fel, este un ingredient
necesar pentru acest tip de omor. Politia chineza a spus in mod
deschis practicantilor Falun Gong: "Va vom face sa cersiti pentru
viata in timp ce muriti si sa cersiti pentru moarte in timp ce
traiti!". Singura cale de scapare? A minti si a spune ca Falun Gong
le-a facut rau lor si societatii, sa spuna ca
Adevar-Bunavointa-Toleranta sunt principii rele si sa multumeasca si
sa aplaude guvernul pentru ca i-a salvat din Falun Gong. A spune
minciuni pentru a trai, sau a spune adevarul si a muri.
Din cauza blocadei de informatie a guvernului chinez, nu se cunoaste
cat de multi practicanti au fost torturati pana la moarte in
custodia politiei. Din rapoartele ce descriu peste 1300 de decese in
mainile politiei vedem o scena tragica inimaginabila: unii au murit
din cauza tragerii lente de membre care le-a rupt corpurile; unii au
murit dupa ce au fost incuiati in "cutii de apa" si scufundati in
apa murdara luni intregi; unii au murit din cauza socurilor
electrice indelungate facute cu bastoane electrice pe si in organele
lor genitale; unii au murit inghetati; unii au fost arsi de vii. In
cazuri extreme, un copil de 8 luni a fost omorat impreuna cu mama
lui, o bunica de 75 de ani a fost omorata, iar un om handicapat cu
cocoasa a fost omorat de politie cand au incercat sa ii forteze
indreptarea spatelui.
In plus fata de ranile externe, politia produce si dureri interne
prin procesul oribil de hranire fortata. Aceste hraniri fortate
torturante nu au deloc scopul de a hrani, ci de a cauza dureri
interne groaznice. Politisti, gardieni sau condamnati care primesc
ordin sa faca asta infing un tub de plastic in nasul victimei si il
forteaza in stomac; uneori intra de fapt in plamani. Tubul este
deseori scos si bagat din nou de mai multe ori, cauzand sangerari
interne. Apa fiarta, urina, fecale, ulei cu piper uite, otet
concentrat, mustar si alte lichide iritante sunt turnate prin acel
tub. Din toate cazurile cunoscute de practicanti Falun Gong omorati,
aceasta este de departe cauza numarul unu a deceselor.
Omorul in masa a practicantilor Falun Gong de catre autoritatile
chineze au fost raportate de catre multi jurnalisti si organizatii
de drepturile omului. De exemplu, intr-un raport al Wall Street
Journal din 26 decembrie 2000, dl. Ian Johnson (care a castigat
premiul Pulitzer pentru Rapoarte Internationale pentru seria sa de
rapoarte asupra persecutiei Falun Gong) a scris:
"WEIFANG, China - Ridicandu-se din Campia de Nord a Chinei ... este
un oras neremarcabil in nici un aspect in afara de unul: politia
locala tortureaza in mod regulat rezidentii pana la moarte. De la
inceputul anului, cand politia a omorat un pensionar de 58 de ani,
cel putin alti 10 rezidenti din Weifang au murit in custodia
politiei. Weifang, care are mai putin de 1% din populatia nationala,
detine 15% din acest fel de decese."
De la raportul dnului Johnson, cel putin 21 alti practicanti Falun
Gong au murit in mainile politiei din Weifang.
Este important de notat ca omorurile savarsite in persecutia dusa de
Jiang impotriva Falun Gong tintesc doar la distrugerea mintilor si
constiintei victimelor, dar rezulta si in distrugerea morala a celor
ce tortureaza. Inselati de propaganda, condusi de instructiunile
guvernului, incurajati de promisiuni de imunitate si ispititi cu
castiguri financiare, politistii tortureaza si omoara fara nici un
pic de umanitate, dupa cum unii au urlat la practicantii Falun Gong,
"Noi suntem mici demoni din iad si va vom bate pana va bagam si pe
voi in iad."
Cu adevarat este o crima asupra constiintei.
"Transformarea"
Pe cat de
ingrozitoare sunt torturile si bataile, aspectul cel mai sinistru al
persecutiei dusa de guvernul chinez impotriva Falun Gong este asa
zisa "transformare" - spalarea creierului practicantilor ca sa
mearga impotriva propriilor lor vointe si sa renunte public si sa
condamne Falun Gong. Limbajul uman nu poate exprima maleficul
acestei "transformari". Pentru victimele persecutiei, cele mai
dureroase amintiri sunt cele "de a fi transformat".
Dl. Zhao Ming, care a suferit 22 de luni de tortura in sase centre
de detentie diferite si un lagar de munca, a scris "Dupa ce mi-au
aplicat socuri electrice pentru o jumatate de ora, mi-a venit un
gand "Asta e, nu mai vreau sa indur asta. O sa le dezvalui crimele
dupa ce ies". Din cauza acestui gand m-am dat batut...Multi
practicanti m-au intrebat ce m-a indurerat cel mai mult in lagarul
de munca. Este acest lucru...Ranile de la tortura fizica se vindeca
cu trecerea timpului, dar durerea mentala de la aceasta persecutie
poate urmari o persoana pentru intreaga viata."
Prin presiunea internationala, Zhao Ming a fost eliberat si i s-a
permis sa isi continue studiile la Colegiul Trinity din Irlanda. Isi
aduce aminte, "Am iesit din lagarul de munca fara nici o bucurie,
speranta sau usurare, pentru ca spiritul meu fusese omorat."
O alta practicanta Falun Gong a scris despre experienta ei de
neuitat: "Pe 10 octombrie 2000, am atins limita mea de indurare a
torturii si am fost fortata sa scriu legamantul ca nu voi mai
practica niciodata Falun Gong. Durerea era dincolo de orice
descriere. In acel moment am simtit ca intreaga mea viata, toata
esenta fiintei mele - totul - a disparut din mine, iar tot ce mai am
este doar o carcasa goala. Am murmurat fara incetare "Sunt
transformata, sunt transformata, sunt..." Au trecut doi ani, dar
inca nu am iesit complet din umbra si rusinea de a fi fortata sa imi
tradez credinta si sa imi vand principiile mele. Din experienta mea
personala, pot sa atest cum cei care au fost fortati sa "se
tranforme" au fost torturati dincolo de limitele pe care le poate
suporta orice persoana."
Procesul de "transformare" intrupeaza esenta intregii naturi
sinistre a persecutiei dusa de guvernul chinez impotriva Falun Gong.
Pentru a forta practicantii Falun Gong sa renunte, politia nu a
crutat nici o inselaciune sau metoda de constrangere. Ei aduc
familiile practicantilor sa ii roage sa renunte si sa se "intoarca
acasa"; ei ii tortureaza pe practicanti in fata altora pana cand
ceilalti renunta; ei chiar cer practicantilor sa fie "recunoscatori"
pentru "munca grea" depusa de ofiteri. Pentru a forta un practicant
intr-un mod mai usor, unul din politisti il bate crunt iar altul e
prietenos. Odata ce abordarea "blanda" esueaza, politia nu ezita sa
recurga la tortura. Ei folosesc chiar si substante daunatoare
sistemului nervos pentru a subjuga practicantii, iar apoi le apasa
degetele pe "scrisori de legamant" deja pregatite.
Multi practicanti "transformati" au suferit umiliri ulterioare, de
la a fi fortati sa citeasca "scrisorile lor de legamant" in clase de
spalare a creierului sau sa difuzeze public la emisiunile de radio
sau televiziune. Pentru a arata ca sunt "sinceri" in "transformarea"
lor, unii practicanti au fost fortati sa asiste politia in a
convinge colegii practicanti sa se "transforme": sa foloseasca
experienta lor proprie "de a fi salvati de catre guvern" pentru a-i
convinge pe ceilalti practicanti, sa ii blesteme pe altii asa cum au
fost si ei blestemati mai inainte si sa foloseasca pe altii
dispozitivele de tortura care le-au fost aplicate si lor. In acest
mod, ei "demonstreaza prin actiuni" ca ei s-au "separat complet de
Adevar-Bunavointa-Toleranta".
Putem doar sa presupunem vina, rusinea si dezgustul de sine pe care
il indura practicantii "transformati". Ce-i ajuta sa isi revina pana
la urma este Falun Gong. Experienta dlui Chen Gang este tipica: "Cand
eram in mijlocul disperarii, tot Falun Gong a fost ceea ce m-a
ridicat de jos. Indiferent de cat de in deriva ma simteam, am stiut
ca inca mai am un loc pur si armonios in inima mea, armonia si
serenitatea perfecta pe care am experimentat-o si taramul pur al
Adevar-Bunavointa-Toleranta... Treptat, mi-am regasit increderea in
mine si directia si mi-am redobandit serenitatea si starea amabila."
Constrangerea nu poate schimba inima nimanui. De cand a inceput
persecutia, zeci de mii de practicanti Falun Gong au publicat "declaratii
solemne" pe site-ul clearwisdom.net, un website creat de practicanti
Falun Gong de peste ocean. Aceste declaratii solemne sunt
marturisirile practicantilor cum ca ceea ce au spus impotriva Falun
Gong sub constrangere si inselare este nul si nevalid si ca vor
continua cu siguranta sa practice Falun Gong.
Inscenarea auto-incendierii si inselarea opiniei mondiale
In acelasi timp cu persecutia violenta, regimul lui Jiang a mai
lansat si o campanie mondiala de dezinformare pentru a-si justifica
persecutia si a scapa de dezaprobarea lumii. Media controlata de
stat a inundat presa scrisa si undele radio cu fabricatii despre dl.
Li Hongzhi si Falun Gong. Ca si in toate minciunile, propaganda este
foarte lipsita de detalii. De exemplu, guvernul chinez a pretins ca
practica Falun Gong a cauzat moartea sau innebunirea a 1400 de
oameni. Acest numar, chiar daca ar fi adevarat, raportat la 100 de
milioane de practicanti, ar fi cu multe ordine de magnitudine sub
media nationala. Intr-un alt exemplu, guvernul chinez a pretins ca
dl. Li Honzhi si-a falsificat ziua sa de nastere si chiar a produs
un "raport de spital" pentru a dovedi ca mama sa a fost tratata cu
oxytocin in 1952, inainte de nasterea sa. Insa oxytocinul a fost
descoperit abia in 1953.
La inceputul lui 2001, autoritatile au incercat o cascadorie
cumplita: o auto-incendiere inscenata a cinci oameni in Piata
Tiananmen. Nu mai putin prefacut decat modul in care Nero a dat vina
pe crestini pentru Marele Incendiu al Romei, media controlata de
stat a afirmat ca auto-incendiatorii sunt practicanti Falun Gong si
a incitat societatea la ura impotriva Falun Gong. Aceasta
auto-incendiere inscenata, cu toate acestea, a fost analizata de
reporteri neutri si observatori atenti, chiar pe secventa video
publicata de guvernul chinez:
o Un raport de investigatie publicat de Washington Post spunea ca
nimeni nu a vazut-o vreodata pe dna Liu Chunling, una dintre "auto-incendiatori",
sa practice Falun Gong.
o Politia patrula in mod inexplicabil in acea zi Piata Tiananmen cu
zeci de echipamente de stins focul.
o Liu Siying, "auto-incendiatoarea" de 12 ani, s-a afirmat ca i s-a
facut o traheoctomie, dar a vorbit si a cantat cu claritate in fata
camerei la interviu, ceea ce este o imposibilitate medicala.
o Dna Hao Huijun, alta "auto-incendiatoare", s-a raportat ca a
absolvit Colegiul de Muzica Henan in 1974. Website-ul colegiului
arata ca nu a acceptat studenti intre anii 1962 si 1984.
o Dl. Wang Jindong a fost aratat ca avand arsuri grave; parul arde
foarte rapid, iar plasticul se topeste la fel de rapid; cu toate
acestea, parul sau si sticla de plastic de 7-UP pe care a folosit-o
sa "bea benzina" au ramas in mod misterios intacte.
Aceste nepotriviri au semnalat Dezvoltarii Educatiei Internationale,
un ONG al Natiunilor Unite, sa emita urmatoarea afirmatie in timpul
sesiunii din 2001 a sub-comisiei Natiunilor Unite asupra promovarii
si protectiei drepturilor omului: "Regimul arata un presupus
incident de auto-incendiere in Piata Tiananmen in 23 ianuarie 2001,
drept o dovada ca Falun Gong este o "secta malefica". Cu toate
acestea, noi am obtinut o inregistrare video a incidentului si care
dupa parerea noastra demonstreaza ca incidentul a fost inscenat de
catre guvern." (Pentru a analiza a secventelor CCTV despre
auto-incendierea inscenata, vizitati
http://www.faluninfo.net/tiananmen/ immolation.asp sau
http://fgmtv.net)
Constrangerea globala a guvernului chinez asupra constiintei
Pe langa amagiri, guvernul chinez a facut de asemenea repetate
amenintari cu sanctiuni economice asupra tarilor, statelor, oraselor
si mediilor de afaceri care indrazneau sa critice persecutia Falun
Gong. Aceasta creaza frica, frica de a nu fi lasat pe dinafara in
fata castigului economic, frica de a vorbi pentru constiinta. Cu
aceasta tactica, guvernul chinez a determinat corporatii media
majore din lume sa se auto-cenzureze in raportarea violarilor
drepturilor omului din China, a fortat orasele din numeroase tari sa
nu ofere suport moral pentru victime si chiar a silit unele guverne
democratice sa inabuse vocile practicantilor Falun Gong. In Franta,
Germania, Islanda, Rusia, Ucraina, Tailanda si in alte cateva tari
au existat cazuri in care politia locala a fost impinsa sa aresteze
arbitrar si in mod gresit practicanti Falun Gong care doar isi
exercitau dreptul la demonstratie pasnica.
Insa agentiile chineze nu se opresc numai la santaj. Rob Anders,
membru al parlamentului canadian a spus urmatoarele dupa ce a fost
atacat fizic de catre diplomati chinezi in februarie 2000:
"Purtam [un tricou care vorbea despre Falun Gong] la o adunare
gazduita de Ambasada Republicii Populare si tinuta aici, in aceasta
cladire (la parlament). Am stat in capatul camerei si deodata m-au
inconjurat patru sau cinci oameni si au inceput sa ma hartuiasca, sa
arate cu degetul si sa ma imbranceasca fizic, spunand ca trebuie sa
plec, ca nu sunt bine primit, du-te acasa cowboy, nu iti dai seama
ce faci...si ce mi-a trecut prin minte imediat a fost ca patru sau
cinci oameni care alcatuiesc o banda in numele Republicii Populare
Chineze gandeau ca vor scapa facandu-mi asa ceva mie, un membru al
parlamentului, pe pamant canadian, la locul meu de munca, in aceasta
Camera a Comunelor - puteti sa va imaginati ce le fac oamenilor lor
in tara lor? A fost complet deplasat! Iar cand un reporter a venit
cu o camera, au inceput sa ii apuce camera, au incercat sa il puna
la pamant si i-au spus sa plece...A fost complet scandalos. Iar asta
a dovedit clar cu ce se confrunta Falun Dafa... Noi suntem intr-un
moment foarte critic. Daca nu luam atitudine acum, istoria se va
uita in urma la noi si va ofta".
Incidente similare de intimidare si atac s-au intamplat si in SUA,
Islanda, Germania, Australia, Rusia, Romania, Tailanda, Cambogia,
Hong Kong si multe altele. Spus simplu, regimul chinez a exportat
persecutia sa in toata lumea ca o campanie globala a maleficului
impotriva constiintei.
Tentativa de omor asupra unor practicanti Falun Gong in Africa de
Sud
Pe 28 iunie 2004, in jur de ora 8:30 seara, cinci practicanti Falun
Gong mergeau cu masina dinspre aeroportul international Johannesburg
catre Pretoria, capitala Africii de Sud, cand o masina alba a venit
din spate si a deschis focul cu o pusca AK-47. Practicantii au
incercat sa mareasca viteza pentru a evita atacul, dar asasinii au
continuat sa accelereze dupa ei si sa traga. Masina practicantilor
si soferul au fost atinsi si impinsi in afara soselei; soferul ranit
a reusit sa opreasca masina in camp. Pistolarii s-a oprit si au
privit cateva secunde, iar apoi au plecat.
Acest atac armat nu a fost o simpla tentativa de omor. Victimele
erau dintr-un grup de noua practicanti Falun Gong din Australia care
se aflau acolo pentru a porni un proces de justitie - contra vice
presedintelui Chinei, Zeng Qinghong si a ministrului comertului, Bo
Xilai, care vizitau Africa de Sud intre 27 si 29 iunie - pentru
cazuri de tortura, genocid si crime impotriva umanitatii. Chiar
inainte de a parasi Australia, unul dintre ei a primit doua apeluri
telefonice de amenintare. Cand au ajuns la aeroportul international
Johannesburg, le-a atras atentia o persoana suspecta care ii urmarea
si ii tinea sub observatie. In plus, dl. David Liang, soferul care a
fost atins, purta o haina cu insemne Falun Gong. Politia Africii de
Sud a observat ca zona impuscaturilor nu era o zona cu criminalitate
ridicata. Pistolarii in mod cert nu au dorit sa ii jefuiasca pe
practicanti. Acesti factori conduc spre un motiv politic drept cauza
a impuscaturilor.
O afirmatie pripita a ambasadei Chinei din Africa de Sud pe 20 iunie
nu face decat sa mareasca suspiciunile. Ca si reprezentant al
connationalilor chinezi in Africa de Sud, ambasada nu a aratat nici
o simpatie dlui Liang, care a suferit rani de gloante la amandoua
picioarele si fracturi de os la piciorul drept. Din contra, ambasada
a pretins ca incidentul era o conspiratie a Falun Gong si a
avertizat media internationala sa nu faca "rapoarte iresponsabile
despre acest incident".
Acest atac armat nu a fost unul izolat asupra practicantilor Falun
Gong. Pentru a inabusi eforturile practicantilor Falun Gong din
strainatate de a dezvalui brutalitatile din China, agenti ai
guvernului Chinei au recurs la violenta si la crime de ura pentru a
intimida practicantii Falun Gong. Chiar numai in SUA au fost
incidente multiple de atac fizic asupra practicantilor Falun Gong de
catre cetateni chinezi cu stranse legaturi cu consulatele chineze
din Atlanta, San Francisco, Chicago si New York. Ca raspuns la
aceste incalcari evidente ale drepturilor civile, Camera
Reprezentantilor SUA a votat in unanimitate o rezolutie (rezolutia
304) pe 4 octombrie 2004, chemand China sa opreasca imediat
persecutia Falun Gong in si in afara Chinei.
Lupta dintre Adevar si Minciuna
Pe 5 martie 2002, in jur de 8 seara, opt canale ale sistemului local
de TV prin cablu al orasului Changchun au emis simultan filme
documentare aratand raspandirea Falun Gong in jurul lumii,
persecutia violenta a guvernului chinez asupra Falun Gong si
auto-incendierea inscenata din Piata Tiananmen. Emisia a durat mai
mult de 50 de minute. Unda de soc s-a raspandit rapid si a depasit
Changchun. Incepand cu ziua urmatoare oamenii din alte regiuni au
inceput sa isi sopteasca unul altuia: "auto-incendierea e o farsa!"
Emisia acestui gen de mesaje de la un grup persecutat folosind media
controlata de stat a fost o premiera in intreaga istorie a Chinei.
Actul marinimos nu este numai o alta dovada a curajului
practicantilor Falun Gong, dar dovedeste si intelegerea lor profunda
asupra naturii persecutiei si bunavointa lor fata de publicul
general, care se afla sub controlul minciunilor regimului lui Jiang.
La inceputul persecutiei, practicantii Falun Gong increzatori
credeau ca persecutia trebuie sa fie rezultatul dezinformarii
conducerii de catre unii care urau Falun Gong, asa ca au venit la
Beijing in numar mare sau au scris guvernului sa pledeze pentru
cauza lor. In acelasi timp, ei au indurat in mod pasnic tratamentul
inuman al politiei si le-au spus calm "Noi nu va uram pentru ca nu
ne intelegeti" si "Daca suferinta noastra poate sa micsoreze o parte
din ura voastra impotriva Falun Gong, atunci asta doresc."
Capacitatea lor de a indura a miscat pana si inimile cele mai de
piatra ale politistilor.
Din cauza ca sunt atat de multi practicanti Falun Gong si deoarece
ei sunt atat de auto-disciplinati si pasnici, le-a fost greu
vecinilor, colegilor, familiilor si prietenilor sa ii demaste.
Auto-incendierea inscenata insa a inselat natiunea. Dupa cum a fost
raportat de un articol Washington Post pe 5 august 2001, "auto-incendierea
a cinci presupusi practicanti in Piata Tiananmen pe 23 ianuarie a
fost punctul de cotitura. O fetita de 12 ani si mama sa au murit,
iar partidul a facut din incident punctul principal in campania sa
de discreditare a Falun Gong. Repetand emisia imaginilor cu corpul
fetitei arzand si interviurile cu ceilalti care spuneau ca auto-incendierea
ii va duce in paradis, guvernul a convis pe multi ca Falun Gong este
"o secta malefica"."
Multi oameni dezinformati au inceput sa asiste in persecutia
guvernului, sau chiar sa participe direct la abuzuri si batai.
Politistii au fost si mai afectati. Consumati de propaganda de ura,
unii si-au intensificat torturile si omorurile de practicanti Falun
Gong, afirmand "Va vom omori si va vom da foc ca la o auto-incendiere!".
Nu cade indoiala ca acestea sunt acte criminale si a fost usor de a
starni ura impotriva. Cu toate acestea, pentru practicantii Falun
Gong, violatorii lor sunt si ei victime ale persecutiei guvernului
chinez si trebuie sa le dea si lor sansa de a afla adevarul. Cu o
mare bunavointa, practicantii Falun Gong si-au asumat riscuri uriase
pentru a dezvalui adevarul celor ce ii torturau, colegilor lor
dezinformati si publicului general, pentru a-i trezi din persecutia
aceasta care este complet bazata pe minciuni. Ei trimit in masa
scrisori catre statiile de politie, inmaneaza pliante in
supermarketuri, distribuie casete video in cutiile postale, pun
articole pe internet etc. Este ceea ce se numeste "clarificarea
adevarului".
Clarificarea adevarului facuta de ei este puternica. Exista
numeroase povestiri despre politisti care si-au schimbat atitudinea
fata de practicanti, colegi de celula care au invatat Falun Gong,
straini care au protejat practicantii si membri de familie
prejudiciati care au ajutat la clarificarea adevarului. Sunt chiar
si persoane de la conducerea "Biroului 610" care au devenit
practicanti Falun Gong.
Pentru Jiang Zemin, adevarul este dezastruos. Cand a aflat de emisia
programelor Falun Gong in Changchun, a dat un ordin secret ca daca
se va mai intampla vreodata un incident similar, toti oficialii
orasului vor fi demisi. El a ordonat departamentului de politie din
Changchun ca toti practicantii Falun Gong implicati in emisie sa fie
"omorati fara scuza". Mai tarziu, Jiang a cerut "Birourilor 610" ca
orice practicant Falun Gong vazut ca distribuie materiale Falun Gong
sa fie "impuscat pe loc".
Pentru clarificarea lor binevoitoare a adevarului, practicantii
Falun Gong s-au sacrificat enorm. In luna urmatoare emisiei din
Changchun, peste 5000 de practicanti au fost arestati in oras si cel
putin 12 au murit in "interogatorii". Cand politia l-a arestat pe
dl. Liu Chengjun, organizatorul emisiei, i-au tras doua gloante in
picior dupa ce i-au legat mainile si picioarele cu catuse si lanturi.
Dl. Liu a murit in noaptea de Craciun in 2003, dupa ce a indurat
peste un an de tortura extrema.
Cu toate acestea, adevarul este invincibil. Dupa emisia din
Changchun, mai multe emisii similare s-au intamplat in alte orase.
In fiecare ora, in fiecare colt al Chinei, numerosi practicanti
Falun Gong pregatesc si distribuie materiale de clarificare a
adevarului. Poate ca nu au talent literar comparabil, dar ei sunt ca
si martirii Iustinian, Origen si Ignatiu.
"Venim pentru voi"
Pe 20 noiembrie 2001, in jur de ora 2 dupa amiaza, 36 de practicanti
vestici din 12 tari s-au adunat in Piata Tiananmen. S-au asezat intr-o
pozitie de meditatie, au desfacut un banner mare galben pe care
scriau cuvintele "Adevar-Bunavointa-Toleranta", au inchis ochii si
si-au inceput exercitiul de meditatie Falun Gong.
In cateva secunde, cateva dube de politie s-au grabit si au
inconjurat grupul, iar ofiterii au inceput sa ii traga, sa ii
loveasca cu picioarele si pumnii si sa ii impinga pe practicanti in
dube. Drept raspuns ei au inceput sa strige in limba chineza: "Falun
Dafa e buna!"
Acesti 36 de straini au fost primii dintre multi practicanti straini
care au calatorit in China pentru a face apeluri pasnice. Ca si
colegii lor din China, ei au dorit sa dezvaluie adevarul oamenilor
din China. In tarile lor ei dau deseori pliante turistilor chinezi
care se arata surprinsi ca Falun Gong nu este interzisa in alte
tari, contrar cu ceea ce spune guvernul chinez. Uneori ei pornesc
discutii cu turistii chinezi si descopera cat de dezinformati sunt
acestia despre Falun Gong. Pentru a face ca si mai multi chinezi sa
afle adevarul, ei s-au decis sa mearga in China.
Pana la aceasta data sute de practicanti din Australia, Belgia,
Brazilia, Canada, Finlanda, Franta, Germania, Japonia, Corea,
Polonia, Singapore, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, SUA si alte
cateva tari au calatorit in China, asa cum spune cantecul lor: "Infruntand
violenta si pericolul, venim la voi iar si iar; Venim cu dragoste la
voi..."
Pentru dragostea lor fata de o practica traditionala chineza, pentru
bunavointa lor fata de oamenii chinezi, ei au fost arestati, tratati
necorespunzator si deportati; multi au fost batuti, unii chiar
sever. Cei mai multi au fost arestati in Piata Tiananmen, dar multi
au fost rapiti de pe strada sau luati de la hotel. In detentie, nu
li se permitea sa ia legatura cu familiile sau ambasadele lor. Erau
interogati si intimidati, iar celor mai multi li se furau lucrurile
de valoare. Cand au citat standardele internationale pentru tratarea
persoanelor de nationalitate straina, politistii spuneau simplu "Aici
e China."
Daca politistii chinezi nu aveau nici o inhibitie in a bate acesti
straini, stiind ca vor fi deportati peste cateva ore, ce nu ar face
ei practicantilor Falun Gong chinezi, pe care stiu ca ii pot
intemnita pentru vecie?
Cererea de dreptate a practicantilor Falun Gong
Cand Jiang Zemin a lansat persecutia asupra Falun Gong, el s-a
asteptat la o inabusire rapida. Media controlata de stat a anuntat
public ca guvernul "va rezolva complet problema Falun Gong" in trei
luni, iar Jiang insusi a afirmat increzator: "Nu cred ca nu pot
invinge Falun Gong."
Pe masura ce se petrece lupta dintre adevar si minciuni, dragoste si
ura, pace si violenta, pe masura ce devine din ce in ce mai clar ca
Jiang nu va reusi niciodata in campania sa de eradicare a Falun
Gong, incepe sa se arate de asemenea si contrastul dintre curaj si
lasitate. In iulie 2001, in timpul unei vizite a lui Jiang Zemin la
Malta, o femeie chinezoaica s-a dus la el si i-a cerut sa opreasca
persecutia practicantilor Falun Gong. In aprilie 2002, cand Jiang a
vizitat Germania, un barbat alb l-a salutat in chineza si apoi a
spus "Falun Dafa e buna!" in chineza. Temandu-se sa mai vada si alte
proteste ale practicantilor Falun Gong, Jiang a cerut gazdelor lui
straine sa ia masuri drastice pentru a se asigura ca nu mai vede
practicanti Falun Gong. Drept rezultat, in atat de multe vizite de
stat, coloana oficiala a lui Jiang nu a mai indraznit sa foloseasca
portile principale ale hotelurilor si restaurantelor, ci usile din
spate si tunelele subpamantene.
Insa Jiang fuge nu numai de proteste. Cu ajutorul multor avocati
proeminenti de drepturile omului, practicantii Falun Gong din
intreaga lume au pornit zeci de procese impotriva lui Jiang si a
complicilor sai pentru genocid, crime impotriva umanitatii si
tortura, facandu-l pe Jiang singurul dictator din istorie care este
cercetat in peste 12 tari. Pe masura ce sunt dezvaluite din ce in ce
mai multe fapte de incitare la ura a regimului, terorism de stat,
violenta si cruzime, se apropie din ce in ce mai mult ziua unui nou
proces ca cel de la Nuremberg.
Un apel catre toti oamenii buni ai lumii
Persecutia Falun Gong inca se mai desfasoara in China. Singurul
obiectiv al persecutiei este de a forta practicantii Falun Gong sa
renunte la constiinta lor, iar metodele folosite pentru constrangere
sunt din cele mai atroce. Nu este vechea poveste a unei rase
impotriva alteia, a unei clase de oameni impotriva alteia si nici
chiar a unei credinte impotriva alteia. Este un caz pur de lupta
intre malefic si bunatate.
Se spune ca singurul lucru necesar pentru triumful maleficului este
ca oamenii buni sa nu faca nimic.
In speranta ca lumea va interveni, noi va facem cunoscut acest
articol de relatari reale, voua, oamenilor buni ai lumii si va cerem
sa fiti o voce pentru cei redusi la tacere si sa faceti tot ceea ce
va sta in putere pentru a opri crima impotriva constiintei.
Versiunea in lb. engleza:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| contact pe opfg.ro | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||